FermaLoona

Bellatopia era un oras rotund, ca o tarta. Din spatiu parea o mare prajitura cosmica de vanilie, jeleu de mure si fistic, cu o cireasa mare la mijloc. In fapt, era un aranjament perfect circular de cladiri galbene, separate de Parcul Porcului prin rauri bordo si avand in centru muntele Tartabella, de un rosu aprins. In Bellatopia era imposibil sa te ratacesti, dar foarte probabil sa ajungi in acelasi loc. Ceea ce putea sa duca la disperare.

Deasupra superbei constructii citadine pluteau intr-un echilibru perfect, intretinut de micile creaturi numite fericiri, suburbiile. Era nevoie de mii si mii de fericiri pentru a tine in aer o suburbie. O suburbie era cu atat mai sus cu cat se sprijinea pe mai multe fericiri. Din lipsa de fericiri, suburbiile cadeau uneori peste oras.

Pe o astfel de insula plutitoare se afla si FermaLoona.

Cookiez N' Cream descaleca la poalele FermeiLoona si isi spuse cu ingrijorare ca avea sa stea o vreme acolo, caci ravasita cum era de intalnirea cu Pianistul, numai ganduri fericite nu-i veneau in minte. Si asta era singurul fel in care cineva putea sa ajunga la FermaLoona. Si in general in suburbii. "Hai Cookiez N' Cream, think happy thoughts!" se indemna eroina noastra, in vreme ce incerca sa-si aduca aminte de culoarea lavandei si de PliciPitici si de un castron mare cu cirese si rauri de espresso si de... si de... Intr-un sfarsit, reusi sa isi usuce lacrimile si in jurul ei incepu se se formeze, intai timid, iar mai apoi, gras si colorat, un mare balon de sapun. Cookiez N' Cream se desprinse de pamant si pluti incet spre FermaLoona, iar de sus, din balonul ei de sapun, vazu intreg orasul-tarta si fu intr-adevar fericita.

"Kitty-So-Pretty! Am ajuns!" striga Cookiez N' Cream, si descinse din balon pe platoul de matase verde. Pe langa picioarele ei, incaltate in pantofi cu funde, se gudurara imediat zeci de pisici pufoase. Peste tot in jur vazu butoaie cu limonada cu zmeura si hamace din crini imperiali. Se simti usurata.